Despre ciolanele din institutii sau cat de jos se poate cobori pentru atingerea scopului

La Iasi, PDL si PSD se au ca fratii. Podul peste ciolan e compus din scarite invizibile, numai bune de coborat pentru infruptat la vremuri de criza. Firesc, cele 2 partide au ochit rapid ciolanul, iar sublerul politic transeaza milimetric halcile PIB-ului local.
Cand vine vorba de influenta, bani si putere, nimic nu mai conteaza. Asa au procedat si liberalii, iar PSD si PDL par acum a desavarsi opera.
Sa luam un simplu exemplu: ITM, unde George Albulescu a fost matrasit fara drept de apel. Nu pentru ca omul ar fi galben in cerul gurii (doar il cheama Albul(escu)), ci pentru ca si independenta costa. Habar n-am daca Georgica a fost usa de biserica la ITM, dar meserie macar stia. Sau parea ca stie.
Recent, la ITM s-a dat o minunatie de concurs. Postul suprem a fost castigat, fara emotii, de cel nominalizat initial: Iulian Taraboanta. Omul s-a inscris la timp in PDL (vara anului trecut), iar partidul i-a rasplatit inspiratia. Gurile rele spun ca firma domnului portocaliu a fost amendata in trecut, culmea, chiar de ITM, pentru niste chestii, minore probabil. Cand politicul isi baga insa coada, astfel de lucruri devin neesentiale. La fel de neesential este si faptul ca Simona Adonicioaiei (PSD) a fost plantata ieri, tot la ITM, intr-o alta functie de conducere. Femeia adora astrologia, iar puterea stelelor a fost decisiva in cazul sau. Saltul in universul politic e spectaculos daca ne gandim ca intre 2004 si 2008, S. Adonicioaiei a fost consilier local intr-un catun rosu, numit Red(iu).
Cum Albulescu n-avea fatza de sef ITM, ci de extraterestru, a fost plesnit la concurs, luand 68 de puncte, fata de cele 70 necesare ramanerii in post. Galactic ghinion, iar domnul subprefect Angheluta ar putea relata pe larg cum sta treaba cu orientarea planetelor pe axa Prefectura-ITM, dar mai ales cu cele doua puncte lipsa!

Revenind la foame, institutiile nu se castiga, ci se ofera pe tava. O zic gurmanzii in domeniu. Ai merite in partid si te ai bine cu cine trebuie, iei postul. Daca nu, n-ai nici o sansa. Adica ramai flamand. In multe institutii, noii sefi (atentie, nu toti!) nu stiu decat locul in care se face cafeaua. Altii nici atat nu stiu, pentru ca licoarea e adusa de secretara.
„N-ati vrea sa stiti pana unde s-a mers”, mi-a spus recent un om important din larga coalitie, a carui identitate, din motive lesne de inteles, o protejez.
Politica e arta compromisului, zic marii intelepti. Aiurea! La Iasi, unii si-au propus sa compromita politica si, din nefericire, sunt pe drumul cel bun! Mare branza! Ce gustoase sunt placintele guvernarii in vremuri de criza!