Razboiul cu ziaristii? E pierdut. Politicienii trec, presa ramane

Dupa ce am scris chiar pe acest blog de Cristian Adomnitei ca are apucaturi dictatoriale, dom' ministru a pus mana pe telefon si m-a sunat. N-am sa dezvalui continutul discutiei, pentru ca de regula nu obisnuiesc sa povestesc dialogurile private.
Pana la un punct e firesc ca Adomnitei sa fie suparat. Inclusiv pe ziaristi, care chipurile nu-i recunosc meritele aducerii banilor la Iasi. Ba dimpotriva! Nu cred ca i-a spus cineva ca procedeaza aiurea cand se bate cu colegii de cabinet sau cu ministrul Finantelor (un alt iesean!) pentru a directiona fonduri pentru judet.
Alta era problema si sper ca domnul ministru sa fi inteles acest lucru.
Pentru ca nu-i normal sa umilesti un subaltern, fie el si director adjunct al unei biblioteci universitare, spunand eu decid, el n-are voie sa comenteze.

Unii spun ca la BCU incompetenta e la tot pasul. O fi! Studentilor li se percep tot felul de taxe cand vin la biblioteca, iar unii angajati de acolo au mostenit vechile metehne si privesc studentul ca pe un inamic, care n-are ce face si isi cauta de lucru printre carti. Daca ministrul are si el cunostinta de astfel de practici, unii boieri de prin BCU ar trebui sa zboare.
Dar lucrurile nu trebuie amestecate. La catedra, profesorul nu bate elevii cand acestia fac trasnai sau nu invata. Are alte parghii pentru a-l pedepsi, iar catalogul ii e la indemana. La fel, un ministru isi poate „altoi” democratic oamenii din subordine, daca acestia nu-si fac treaba.

Revenind la telefonul cu pricina, admir politicienii care iti spun in fata ceea ce au de spus. Direct, fara ocolisuri, cu argumente. Razboiul cu presa nu duce nicaieri si acesta e un sfat prietenesc pentru boierii urbei. Unii s-au fript deja, altii sunt pe cale sa o faca. Ministrul Adomnitei pare sa fi inteles asta si imi place sa cred ca tanarul liberal a ramas acelasi tip simpatic din vremea opozitiei, cand era un om al dialogului.

In definitiv, functiile sunt trecatoare (vezi cazul Solcanu!), iar de la inaltime cazi rapid. Iar ca sa te ridici, e greu tare. Plus ca imaginea, tot «ticalosii» astia din presa o pot indrepta. Sau mai rau, o pot strica si mai tare! Pentru totdeauna.