Viitura a trecut, dar cu sacii de nisip din diguri ce facem?

Am scapat ca prin urechile acului de dezastru. Singura localitate afectata in judetul Iasi: Rachiteniul, unde Siretul a lovit (curios pentru multa lume!) dinspre barajul de la Mircesti.
Ce s-ar fi intamplat daca debitul deversarilor de la barajul de la Stanca Costesti ar fi ajuns la 1.000 mc/s (oficial, maximul a fost de 850)? Nimic, daca il ascultam pe Simirad, care are informatii ca Prutul a venit cu 1.300-1.400 mc/s, lucru ascuns chipurile de autoritati. Ca asa sunt informatiile care au ajuns la dom' Costica pe cai ocolite.
La 1.000 mc/s ar fi fost dezastru, spun specialistii. Tindem sa-i credem pe ultimii, pentru ca din biroul lui Simirad, matematica se coafeaza in functie de hachitele sefului. Iar pe Bahlui trebuie atins macar un debit de 2 stiri pe secunda livrate unor ziaristi care in august se confrunta cu seceta mare de informatii.
Viitura a trecut si dincolo de adevarul cifrelor, digurile au rezistat. Sute de oameni au umplut sac dupa sac, nisipul fiind parca prea putin pentru malurile unui rau insetat sa intre in istoria ultimilor 1.000 de ani.

Ce facem cu barajul de trei metri, fara de care astazi s-ar fi numarat pereti surpati si animale moarte? Nimeni nu stie traseul ideal al sacilor. „Sa facem un depozit imens si sa-i punem la pastrare. Cine stie, poate mai vine un necaz din asta”, zice un primar de prin zona paralela cu inamicul din albie.
Chiar asa! Avem un plan post-viitura? Cine il face, cand si din ce bani? Cam multe intrebari, nu? Pana la urmatoarea evacuare, somn usor! Autoritatile vegheaza.

Langa saci e liniste. Mai sunt cateva mii de tantari care bazaie din cand in cand. Insecte date naibii! Doar ele mai trec digul, intr-o permanenta viitura a insectelor. Cata nesimtire si la zburatoarele astea!