PSD Iasi, intre inchistare si frica de a pierde Primaria

Pana la smecheria lui Solcanu cu lasarea la „vatra” cubaneza a primarului Simirad si impunerea lui Nichita pe scaunul interimar (asta se intampla prin 2003), PSD n-a fost niciodata vioara intai in politica Iasului. Spun a Iasului, pentru ca, partidul (FDSN, PDSR, PSD sau cum s-o mai fi numit inainte) a controlat total judetul si asta pentru ca a detinut mai tot timpul sefia CJ si cel mai mare numar de parlamentari.

Lucrurile s-au schimbat oarecum in 2004. Intrat pe usa din dos a Primariei, Nichita a reusit sa-si asigure lejer mandatul de primar, pe fondul slabiciunilor adversarilor (Fenechiu si Carlan), dar si a omului-nou care avusese grija sa nu dezamageasca in cele cateva luni de interimat la Palatul Roznovanu. Mai mult, in iunie 2004 Nichita a tras partidul in sus, scorul sau fiind cu 10 puncte mai mare decat cel al PSD (49-39). Suficient cat sa-si asigure, cu 3-4 plombe de la PRM si PC, majoritatea in Consiliul Local.
La generalele din toamna lui 2004, lucrurile au revenit la „normalitate”, PSD pierzand iarasi fara drept de apel batalia din municipiu. Locomotiva Nichita n-a mai tras vagoanele lasate mostenire de Solcanu, iar PSD a revenit la statutul de marfar cu care ne obisnuise.

Ultima batalie electorala, cea a euro-parlamentarelor, a insemnat probabil un dus rece pentru actualii lideri ai filialei.
In nici unul din cele 18 cartiere ale orasului, PSD n-a reusit sa ocupe primul loc, cea mai mica diferenta fata de „premiantul” PD inregistrandu-se in Alexandru cel Bun (5 procente). In alte 10 cartiere (Pacurari, Centru, Gara, Canta, Copou, Sararie, Metalurgie, Tudor Vladimirescu, Nicolina si CUG) PSD s-a clasat abia al treilea, dupa PD si PLD. Mai mult, a existat un cartier (Tudor Vladimirescu), unde PSD a pierdut si medalia de bronz, in defavoarea PNL. Cum intre timp „dusmanul” a fuzionat, pentru PSD lucrurile devin si mai complicate.

Strategii social-democrati spun insa ca dracul nu-i chiar atat de negru, in conditiile in care la euro-parlamentare PD si PLD au avut candidati proprii, in vreme ce militantii PSD au stat acasa, demotivati de lipsa unui reprezentant social-democrat. Posibil, insa un candidat pe loc eligibil (fie el si Simirad), n-ar fi reusit sa aduca decat cel mult 5-6 puncte in plus la cele 19 procente, cat a luat partidul pe municipiu.

Paradoxal, organizatia sta bine la capitolul resurse umane. Doar ca nu intotdeauna „resursele” sunt lasate sa iasa in fata, sa-si sustina ideile, in definitiv sa scoata partidul din inertie. Controlul, impus de sus ori acceptat tacit de „armata” PSD, nu are cum sa ajute PSD. Ba dimpotriva. Pe de alta parte, atacat din toate partile, mesajul lui Nichita nu ajunge intotdeauna la public, iar cand acesta ajunge este imediat barat de adversari, care stiu exact cand dar mai ales cum trebuie sa reactioneze. PSD pare de ceva vreme in defensiva, desi filiala are primar, sef la CJ si o multime de parlamentari. De altfel, inactivitatea senatorilor si deputatilor ieseni ai PSD a devenit mai mult o povara decat un castig. Atitudinea unor alesi precum Mihai Dumitriu, Leonard Cazan, Gabriela Nedelcu sau Vasile Mocanu e de neinteles, in conditiile in care atunci cand esti in opozitie ai munitie suficienta pentru atacuri. Nici macar experimentatul Anghel Stanciu nu iese din rand, incercarile sale fiind timide si lipsite de consistenta.
Organizatia nu reuseste sa comunice mai deloc, relatiile cu jurnalistii sunt mai degraba formale, iar expresiile de genul «presa ieseana e de dreapta» mai mult strica decat poate ajuta un partid intr-un an electoral.

Pe de alta parte, tensiunile din organizatie, chiar daca nu vizibile sunt mai mult decat evidente. Solcanu e mai mult preocupat de viitorul politic al lui Geoana. Daca liderul PSD de la centru cade, senatorul Solcanu ar putea reintra in posesia haturilor din organizatie. In plus, „prietenii” senatorului abia asteapta ca Nichita sa-si franga gatul pentru a se intoarce pe vechile pozitii. Este evident ca anul electoral 2008 nu va fi deloc simplu pentru PSD si Nichita, in conditiile in care seful insusi are destule probleme. Deocamdata, testul nr. 1 al actualului lider local al PSD ramane Primaria. Un esec al actualului primar i-ar slabi puternic pozitia in filiala, iar o victorie i-ar da o gura de oxigen pentru viermuiala de toamna din preajma intocmirii listelor pentru parlamentare.

Ce atuuri are totusi PSD in special pentru localele care se apropie? In primul rand partidul poate miza pe o sustinere financiara puternica, iar Nichita porneste cu avantajul primarului in functie. Este evident ca in cabinetul primarului exista o strategie clara pentru aceasta primavara, incalzirea vremii din martie fiind probabil semnalul intrarii lui Nichita in campania electorala.
Nu e mai putin adevarat ca localele din iunie nu vor semana deloc cu euro-parlamentarele din toamna trecuta, in care PSD a fost spulberat. In joc vor fi scaunele celor care au deja functii (primar plus viceprimari, sef de CJ, un adjunct la CJ, plus zeci de consilieri in Casa Patrata si Primarie). La toate acestea se adauga si armata sefilor din regii, care sunt constienti ca infrangerea lui Nichita va insemna si maturarea lor din functii.

Indirect, in „ajutorul” lui Nichita ar putea sari chiar adversarii sai politici, in primul rand cei din PD-L, daca in urmatoarea perioada vor aparea fisuri. Probabil ca in 2004, o buna parte din victoria lui Nichita se datoreaza si gafelor din PNL si PD care n-au reusit sa arate atunci ca reprezinta realmente o alternativa la Nichita.
Un lucru extrem de important, in 2008 nici presa locala nu se va mai comporta ca in 2004 (amintiti-va de campania mizerabila de la locale!), iar adversarii sunt extrem de motivati si mult mai puternici.

Deocamdata, PSD seamana cu un partid anchilozat, dar mai ales speriat ca ar putea pierde „coroana” pe care inca o mai detine: Primaria. Daca nu va tine cont de toate acestea, dar mai ales daca nu-si schimba rapid strategia de comunicare, inclin sa cred ca PSD Iasi n-are nici o sansa in anul electoral 2008.