Ziarul lui Nichita, o aberatie pe bani publici

Eram ieri la coada la platit cablul TV, iar in fata mea doua batrane discutau aprins despre vecinii de bloc indisciplinati, despre pensii etc. Amandoua aveau «Curierul de Iasi» in mana, dar nu pricepeau exact cine e in spatele afacerii si cine le-a indesat gazeta Primariei in cutia postala.
Cand deodata, un barbat de vreo 45-50 de ani, aflat prin preajma, le-a explicat scurt si apasat cum sta treaba: «E ziarul lui Nichita. Doar suntem in campanie». Femeile s-au uitat mirate una la alta, au bolborosit ceva despre primar, apoi au indesat gazetele in sacose, de parca n-ar fi vrut sa fie vazute afisand ziarul respectiv in public.

Chiar ma intreb cat impact poate avea o astfel de gazeta in randul oamenilor. Probabil ca nu foarte mare, intrucat dulcegariile la adresa unui personaj au incetat de mult sa mai fie agreate de public. Nu exista nici o indoiala ca gazeta cu pricina a aparut din ratiuni strict electorale. Asemanarea cu nu stiu ce ziar regional de prin Franta e fortata, pentru ca ma indoiesc ca acolo primarul e ridicat in slavi macar de 2 ori pe aceeasi pagina.

Eu unul insa nu sunt de acord sa platesc taxe la primarie, iar o parte din banii mei sa fie cheltuiti pe bazaconii de presa. Daca ar fi fost vorba de un simplu „Buletin informativ”, scos in 4 pagini, in 2-3.000 de exemplare, pe care oamenii sa-l gaseasca la centrele de cartier ale primariei era Ok. Dar sa ai pretentia ca in vara tirajul unei asemenea publicatii sa depaseasca 100.000 de exemplare suna deja a megalomanie. Cu o asemenea vanzare-record (doar e dat pe gratis!), Curierul de Iasi poate fi auditat BRAT, ba chiar poate aduce bani frumosi Iasului din contractele de publicitate. Macar sa ni se scada impozitul pe casa cu 10 lei pe an si tot am iesi in castig cu ceva. Ma tem insa ca nu va castiga nimeni din aceasta afacere. Nici macar Nichita!