29 ianuarie 2010

Sa se faca restructurare in zona bugetara? Da, dar sa nu se inceapa din zona unde lucram noi. Problema e ca nici guvernul nu e foarte hotarat

Zona bugetara e greu de restructurat. Mai intreb insa daca exista cu adevarat vointa politica pentru asta! Dupa ce ani in sir sistemul s-a umflat cu pompa, a venit si momentul decontului. Intrebati daca sunt de acord ca sistemul bugetar sa fie restructurat, oamenii platiti de la stat spun, fireste: DA.
Dar sa se inceapa de la altii, nu din parohia lor, ca e foarte importanta. La primarie, spre exemplu, Nichita se plange ca vor creste costurile daca va fi nevoit sa externalizeze unele servicii. Bun. Dar exista vreun birou in primarie unde sunt prea multi oameni? N-am auzit macar un singur exemplu de acest gen. Daca primarul ar fi spus, da, ne putem descurca si fara x functionari de la unele servicii, dar nu putem renunta in ruptul capului la altele, atunci imbatosarea sa ar fi credibila.

La fel se intampla si in celelalte domenii platite de stat. Adica de noi. Am auzit-o astazi pe Codruta Kovesi (procurorul general) spunand la Iasi ca pensiile speciale ale magistratilor nu trebuie eliminate. A argumentat ca judecatorii au tot felul de interdictii de-a lungul carierei, asa ca trebuie rasplatiti la batranete. Corect! Dar profesorul nu trebuie rasplatit? Medicul nu e si el important atat timp cat salveaza vieti?
Facem restructurare si taiem privilegii. Dar sa nu incepem cu noi! Recunoastem ca sistemul bugetar e supra-dimensionat, dar numai asa, ca principiu.

In ultimele zile, la TV-urile centrale de stiri am vazut bocete prelungi. Cohorte de sindicalisti si politicieni se perindau pe ecrane, tunand si fulgerand. Intre timp, se arunca o multime de cifre, dar nu se face nimic. Problema e daca guvernul are curajul sa treaca de eterna meteahna a vorbelor. Aici am oarece indoieli. Mai profitabil ar fi sa se spuna transant cati oameni vor fi dati afara, din ce sectoare si cum se vor face disponibilizarile. Economia gafaie in continuare, fiind tinuta sub aparate, la terapie intensiva. Se produce putin, dar se cheltuie mult. Durerea ar fi mare, dar macar s-ar ridica valul de ceata. Si am sti ca se face ceva. Altfel, vom vorbi si la anul pe vremea asta despre greutatile crizei. Plus ca buboiul va trebui spart la un moment dat!

Niciun comentariu: