Miscarea cu venirea liberalului Mugur Cozmanciuc la CET arata modul in care inteleg liderii filialelor iesene sa faca politica. O practica paguboasa, pe care o traim de ani buni, cu rezultatele pe care le stim. De asta, marile proiecte ale orasului raman doar pe hartie, iar lucrurile se misca greu. Vorbim de 10 ani de Aeroport dar n-avem asa ceva, vorbim de autostrada, dar mai dureaza ani buni pana vom avea primul metru de asfalt. Am dat doar 2 exemple.
Cand ii intrebi ce fac afli ca baietii muta muntii din loc. In realitate sunt preocupatii doar de propriile avantaje. Si ale grupului din care fac parte. Cand simt ca au probleme, se intalnesc si fac compromisuri. Chipurile, spre binele orasului.
La Iasi, nu stim cine e in opozitie si cine la putere. Primaria e condusa de PSD, iar PDL are un viceprimar. Mai nou si PNL intra in guvernarea locala, prin Mugur Cozmanciuc la CET. Oricat s-ar chinui liberalii sa explice ca se duc sa puna umarul la scoaterea CET-ului din groapa nu-i putem crede. Nu stim cine conduce si cine critica. Partidele sunt ca un fluid care curge dintr-un sediu in altul.
La CJ, lucrurile sunt la fel de complicate. Institutia e condusa de Simirad (sustinator al lui Traian Basescu), iar cele doua functii de vicepresedinti revin unor oameni din PSD si PNL. Cine e in opozitie la CJ? Nimeni. Se voteaza haotic, functie de campaniile electorale si de hachitele sefilor de organizatii. Imi dai aia, trec hotararea. Daca nu, blochez proiectul. Chibitii se bucura pe margine. Ai vazut ce le-a tras-o seful nostru? Pe naiba!
Care e linia urmata de cele trei partide importante din Iasi? Nu exista. Sefii filialelor respective se comporta exact ca vatafii. Nu administreaza bogatia, ci o transeaza. Guverneaza cu spatele la Iasi si mimeaza politica. De aici si mutarile aiuritoare din care nimeni nu mai pricepe nimic.
In numele binelui Iasului (care bine?) se fac si desfac aliante de conjunctura, iar proiectele stau la sertar.
Probabil ca la fel se intampla peste tot in tara, iar tot de asta, oamenii simpli intorc spatele politicii. Castele au pus mana pe butoane, iar noi suntem buni doar sa votam, pentru a le satisface lor interesele. S-a ajuns intr-un punct din care cu greu putem iesi. Singura sansa ar fi schimbarea sefilor de filiale. Asta n-o putem face noi, ci e necesara o vointa de fier in interiorul partidelor. Semne exista, insa firave deocamdata. Interesele sunt tot mai mari, iar la vremuri de criza, cei din esaloanele doi se multumesc adesea cu firimituri. Apoi se apleaca politicos spunand «Sa traiti sefu'».
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Un comentariu:
Amara constatare a faptului ca noi nu avem partide politice, ci gasti, care isi impart influenta folosind drept arma sistemul electoral si banii (evident de la buget), spre deosebire de Corduneni, care utilizeaza sistemul mafiot si banii din infractiuni. Cam asta ar fi singura diferenta.
Eu nu cred ca schimbarea sefilor de filiale ar duce la ceva concret. De exemplu, revoltarea lui Adomnitei suna foarte bine in acest context prafuit, dar ma tem ca e doar o initiativa de parada, care nu va fi urmata de nimic concret. Seful e sef pentru ca are niste pirghii, nu pentru ca il sustine vreo majoritate. Iar pirghiile Fenechiului sunt armata de tinerei platiti bine (de la buget) prin consilii de administratie, ministere si posturi de director desi habar nu au cum se conduce o echipa. In mediul privat nu i-ar angaja nimeni nici pe post de asistent. Acesti tinerei il sustin, iar Adomnitei a facut parte dintre ei. Lepadarea sa e pur formala, reteaua de interese e bine formata - ai rate de platit, esti prizonier.
Sa ai tu sansa sa numesti niste oameni in posturi inalte si sa alegi un Chiuariu este simptomatic pentru mentalitatea baronului. Sa ai sansa sa iti gravezi numele pe o realizare de exceptie (centura, aeroport etc) si sa preferi micul bacsis la firma de constructii cu contracte prelungite si marite automat cu 49% este, iarasi, caracteristic "oamenilor politici" de pe la noi.
Solutia pe care o vad eu este ca cei ce vor sa faca politica sa demonstreze intii in mediul privat, sau oricum pe cont propriu, ca sunt capabili de ceva, si apoi sa pretinda functii de director si, vai, de ministru. Dar pentru a se ajunge la o astfel de situatie ar trebui recladit sistemul de valori: valoros nu e cel ce are x6 din contracte cu statul si nu il deranjeaza nici macar politia cind il prinde radarul, ci cel care a demonstrat ca este capabil sa lase in urma lui ceva constructiv. Unul din rarele exemple este Funeriu. Sper sa confirme si in gestionarea unor politici publice, cum e cazul invatamintului.
Dar pt recladirea sistemului de valori trebuie schimbata mentalitatea unei intregi generatii, acum corupte prin promisiuni de directorat si ministeriat la 25-30 de ani...
Trimiteți un comentariu