Nu suntem intr-un an electoral, dar e o perioada numai buna pentru reasezari din punct de vedere politic.
1. La PSD, e de asteptat ca vocile critice impotriva lui Mircea Geoana sa se inmulteasca. Linistea va mai dura cateva zile, dupa care teritoriul va incepe sa se miste tot mai vioi. Deocamdata, nici o grupare nu dovedeste ca e suficient de tare pentru a prelua fraiele PSD. Mitrea e bun organizator dar n-are imagine buna, Cristi Diaconescu e mai potrivit pentru diplomatie decat pentru a stapani colcaiala din partid, iar Nastase e agreat de baza PSD, dar nu si de sefii din teritoriu care ii cunosc bine apucaturile din perioada 2000-2004. Important este si ceea ce va face Iliescu. Pana acum, liderul spiritual al social-democratilor a stat deoparte, dar cu siguranta isi pregateste intrarea. Lui Geoana ii va fi extrem de greu sa ramana la sefia PSD (argumentele sale sunt firave, iar furia in partid creste!), singura sa speranta fiind legata de fragmentarea din interiorul partidului.
2. Crin Antonescu stapaneste PNL fara probleme. Cu toate acestea, partidul a aratat ca isi poate devora oricand liderul, daca lucrurile merg intr-o directie necunoscuta. Pe termen lung, strategia lui Crin (aceea de a ramane in opozitie!) poate fi castigatoare, insa trei sau chiar cinci an de opozitie nu are cum sa fie pe placul activistilor din filiale care au tras serios in ultima campanie electorala. Mai mult, incrancenarea lui Crin Antonescu de a refuza discutiile cu PDL a iritat o buna parte dintre sefii din teritoriu, care desi au votat pro-Crin in Delegatia Permanenta pot intoarce oricand armele. Crin poate fi trantit din scaunul de sef al PNL la fel de usor ca atunci cand a fost uns presedinte. Cert este ca PNL se va confrunta mereu in urmatorii ani cu opozitia interna din partid. Daca ramane in opozitie, vor exista suficienti liberali care sa ceara intrarea la guvernare. Daca insa PNL intra la guvernare, vor exista de asemenea suficienti liberali care vor spune ca solutia opozitiei ar fi fost mult mai favorabila. 2010 va insemna un dans pe sarma al sefului PNL, care va trebui sa explice de ce lunga opozitia e mai profitabila decat o intrare imediata la guvernare.
3. Aparent, PDL e cel mai ferit de convulsii interne, insa nu e deloc asa. PDL are destui oameni vocali in partid, iar in unele filiale, conflictele n-au disparut, transarea acestora fiind doar amanata pentru dupa prezidentiale. Filialele din Ardeal (Sibiul sau Aradul sunt doar 2 exemple) sunt profund nemultumite de imparteala posturilor la centru. De asemenea, din partid razbate un murmur legat de „cadoul” mult prea generos oferit Elenei Udrea in momentul desemnarii membrilor Guvernului. PDL e pe cai mari acum, dar calul pe care e urcat acum Emil Boc s-ar putea dovedi in final o martoaga schioapa. Politicieni de toate culorile bat la portile PDL, iar partidul s-ar putea ingrasa mai mult decat ar trebui. Daca democrat-liberalii vor primi oportunisti pe banda rulanta, atunci PDL va deveni la fel de nesuferit ca PSD in perioada lui Adrian Nastase.
03 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu